Rugaciune

 

Brancusi RugaciuneAceasta lucrare marcheaza o cotitura in arta lui Brancusi, inceputul drumului care va duce la arta pe care o cunoastem. Mai elocvent decat in seria Capete de copil, aceasta statuie exprima prin formele sale curajos simplificate, primul semn al unei orientari artistice care va deveni o cotitura in sculptura Europeana moderna. De fapt este lucrarea care reda cel mai bine noua tendinta in conceptia artistica a lui Brancusi intre 1907 – 1910.
Artistul se desprinde pentru prima data din sfera de influenta rodiniana si trece la stilizarea si simplificarea formelor, cautand sa-si elibereze opera de orice traire puternica, sugerand o femeie care se roaga, o femeie care se reculege in genunchi, nu o femeie care se tanguie, conferindu-i in felul acesta un simtamant de smerenie si de puritate.
Rugaciune este o sculptura in spiritul traditiei bizantine, in care formele sunt alungite si stilizate, chipul subtiat, arcada ochilor este puternic subliniata, iar privirea voalata, intoarsa parca inauntru. Sculptura inspira prin numai cateva trasaturi sentimentul de smerenie si evlavie al femeii ingenuncheate.