Arta Constantin Brancusi

Cateva ganduri despre arta

Frumosul este echibrul absolut.
Arta nu face decat sa inceapa continuu.

Arta – poate cea mai desavarsita a fost conceputa in timpul copilariei umanitatii,
caci omul primitiv uita de grijile cele domestice si lucra cu multa voiosie.
Copiii poseda aceasta bucurie primordiala. Eu as vrea sa re-destept sentimentul acesta in sculpturile mele. Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti.
Voim intotdeauna sa intelegem ceva, insa nu este nimic de inteles.
Tot ceea ce puteti contempla aici, in Atelier, are un singur merit: ca este trait...

Nu cautati formule obscure, sau mistere. Caci ceea ce va daruiesc eu este bucurie
curata. Contemplati lucrarile mele pana cand le vedeti.
Cei aproape de Dumnezeu le-au vazut.
In arta, ceea ce este important este bucuria.

Arta trebuie sa apropie, nu sa departeze, sa umple, nu sa sape prapastii in bietele noastre spirite si asa indestul de rascolite de intrebari.
Nu uita niciodata ca esti artist. Nu iti pierde curajul. si nu iti fie teama de nimic caci vei ajunge la tel.

As vrea ca lucrarile mele sa se ridice in parcuri si gradini publice, sa se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre si monumente nascute din pamant, nimeni sa nu stie ce sunt si cine le-a facut dar toata lumea sa simta necesitatea si prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii...

In arta nu trebuie sa existe straini.
Lucrarile nu sunt greu de facut, ce este greu este sa ne punem in starea de a le face.
Ratiunea de a fi a artistilor este aceea de a revela frumusetile lumii.
Nu cred in suferinta creatoare.

In sufletul meu nu a fost niciodata loc pentru invidie ,nici pentru ura, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poti culege de oriunde si oricand.
Consider ca ceea ce ne face sa traim cu adevarat este sentimentul permanentei noastre copilarii in viata. Placerea cu care lucreaza artistul este insasi inima artei sale.
Fara inima nu exista arta ! si cea dintai conditie este sa iti placa tie, sa indragesti si sa iubesti fierbinte ceea ce faci. Sa fie bucuria ta, iar prin bucuria ta sa oferi bucurie si celorlalti.
A vedea in departare este ceva, insa a ajunge acolo, este cu totul altceva.
Simplitatea nu este un scop in arta, insa ajungi la simplitate fara de voia ta, apropiindu-te de sensul cel real al lucrurilor.
Simplitatea este in sine o complexitate si trebuie sa te hranesti cu esenta ca sa poti sa ii intelegi valoarea. Simplitatea in arta este, in general, o complexitate rezolvata.
Pericolul simplitatii este trivialul .

Daca arta trebuie sa intre intr-o comunicare cu natura, ca sa ii exprime principiile, trebuie sa ii urmeze insa si exemplul actiunii. Materia trebuie sa isi continue viata naturala si dupa ce au intervenit mainile sculptorului.
Rolul plastic pe care materia il indeplineste in mod firesc, trebuie incontinuu descoperit si pastrat.
A-i da un alt sens decat acela pentru care este menita de la natura, inseamna a o ucide.
Lemnul, de exemplu, este in sine si sub toate aspectele sculptural. Nu trebuie sa-l distrugem, nu trebuie sa-i dam o asemanare obiectiva cu ceva ce natura a facut dintr-un alt material. Lemnul isi are propriile-i forme, caracterul sau individual, expresia sa naturala; sa doresti sa ii transformi calitatile, inseamna sa il nimicesti, sa-l faci steril. Acelasi lucru se intampla si cu alte materiale ca piatra, marmora sau metalele; si ele trebuie sa isi continue viata lor proprie, cand gandul si truda artistului le preface din sculpturi naturale, in sculpturi artificiale. Materia nu trebuie folosita pur si simplu pentru a satisface scopul artistului, nu trebuie supusa unei idei preconcepute si unei forme preconcepute. Materia insati trebuie sa sugereze subiectul si forma si ambele trebuie sa vina din interiorul materiei, nu sa ii fie impuse din afara.

In general, sculptorii procedeaza cu materia prin adaugire, atunci cand ar trebui sa actioneze, de fapt, asupra ei, prin scadere. sa folosesti un material moale si sa continui sa adaugi la el, pana ce este atinsa forma preconceputa si sa o aplici asupra unui alt material, permanent si solid, este o crima impotriva naturii.
Toate materialele detin in ele insele sculptura pe care omul o doreste; el trebuie sa trudeasca, insa, si sa o scoata, eliminand acel material de prisos, care o acopera.
Sculptura ramane o expresie a actiunii naturii. Artistul trebuie sa
stie sa scoata la suprafata fiinta din interiorul materiei si sa fie unealta care da la iveala insasi esenta sa cosmica, intr-o existenta
cu adevarat vizibila. Colaborarea intima intre artist si materialele folosite, precum si pasiunea care uneste bucuria meseriasului
cu elanul vizionarului il duc pe rand la esentializare, la forma ideii in sine. Sculptorul trebuie sa isi puna spiritul in armonie cu spiritul materialului. Cioplirea (taietura) directa este adevaratul drum al sculpturii, insa si cel mai rau pentru aceia care nu stiu sa mearga. si in definitiv, cioplirea directa sau indirecta nu insemna nimic, ceea ce conteaza este opera dusa la capat.

Prin taietura directa sculptorul se vede silit sa infrunte pieptis natura inevitabila si nemiloasa a materialelor si, adeseori, in adancimea marmorei, pietrei sau bronzului, un sculptor insuficient de priceput, in urma unui efort stangaci, omoara spiritul materialelor si continua apoi sa lucreze intr-o materie neinsufletita.

Nu trebuie sa silim materialele sa vorbeasca in limba noastra - ci trebuie sa le ducem pana la acel punct, unde altii vor intelege limba lor. Nu poti sa faci ceea ce vrei tu sa faci, ci numai ceea ce iti permite materialul.
Nu poti sa faci din marmora ceea ce ai vroi sa faci din lemn --si nici din lemn ceea ce ai vroi sa faci din piatra.
Opera de arta necesita o uriasa rabdare si mai presus de orice o inversunata lupta impotriva materialelor.
si nu posi sa duci aceasta lupta decat daca folosesti taietura (cioplirea) directa.
Modelajul, este mai usor, permite revenirea, corectura, schimbarea - adaosul, pe cand taietura directa impune o confruntare fara de mila intre artist si materialele pe care el trebuie sa le invinga. si, aici, este necesar mestesugul... in fond, daca te gandesti bine, nu au existat decat admirabili artizani in sculptura, nu mari artisti. Iar decaderea acestei arte, a sculpturii a inceput odata cu abandonarea acelei taieturi directe, care ii permite sculptorului sa castige, cu fiecare dintre operele sale, propria sa victorie asupra materialelor.

>>>