Sarutul

Prin aceasta lucrare, Brancusi a vrut sa sintetizeze permanenta si biruinta iubirii in confruntarea ei cu moartea.
De fapt este monumentul funerar al Tatianei Rachevski, o tanara care s-a sinucis din dragoste.
Despre aceasta varianta a „Sarutului” mult mai inalta decat prima, Brancusi spunea: este simpla, rascolitoare si calmanta. ...lucrand ca de obicei andelung la aceasta sculptura, mi-am dat seama cat de indepartata poate fi oglindirea formelor exterioare a doi oameni de adevarul esential.
Ce straine sunt statuile acestea fata de marele eveniment al nasterii, fata de bucuria si tragedia oamenilor. Ele nu reflecta mai nimic din maretia vietii si a mortii.