Prometeu

Brancusi reia tema din Supliciul, din 1907 unde inclinarea capului este singurul semn al suferintei.
Nici aici martiriul Titanului nu este exprimat prin deformarea dureroasa a trasaturilor.
Capul lui Prometeu este o bucata de marmura de dimensiuni reduse, unde detaliile portretului par a fi sterse. Prin suprimarea treptata a detaliilor, capul lui Prometeu a ajuns sa aiba un aspect aproape sferoidal, intrerupt doar de subtila adancime a ochilor, de abia perceptibilele linii ale nasului si ale gurii, de forma urechii si de grumazul brusc gatuit.